Tulburarea de personalitate multiplă, sau tulburarea de identitate disociativă, reprezintă existența la un individ de două sau mai multe identități sau personalitati distincte, fiecare cu propriul său model de a interpreta și de a interacționa cu mediul înconjurător. Cel puțin două dintre aceste personalități se consideră că preiau de obicei controlul comportamentului persoanei și există de asemenea anumite pierderi de memorie care reprezintă mai mult decît uitarea obișnuită. Aceste simptome trebuie să apară fără legătură cu abuzul de substanțe sau cu alte tulburări medicale.

“Ce înseamnă râsul? Ce se află în străfundul rizibilului? Ce elemente comune am putea găsi între strîmbătura unui măscărici, un joc de cuvinte, o scenă de comedie fină?” (H. Bergson, “Le Rire”)
În jurul acestor întrebări s-au structurat teorii care pot fi grupate, simplificînd, în trei categorii:

• a rîde înseamnă a discredita; râsul este o formă a agresiunii umane, scopul – a denigra pe cineva. Ideea este asociată uzual lui Hobbes, dar o putem întîlni şi la Platon, Aristotel, Cicero. Concluziile sînt împărţite: râsul este bun, împiedicînd tendinţele violente, agresive, sau este răutăcios.
• râsul este rezultatul nepotrivirii, incompatibilităţii a două stări de lucruri. După Kant, “râsul se datorează trecerii bruşte de la o stare de încordare la ceva gratuit”.

Mai multe clase de medicamente au fost utilizate atunci când există temerea apariţiei unei patologii legate de stres.

Glucocorticoidele şi A. C. T. H.

Glucocorticoidele reprezintă o clasă de hormoni steroidieni care sunt folosiți ca medicamente pentru insuficiența adrenală sau pentru a trata tulburări alergice, inflamatorii sau autoimune. Glucocorticozii sub formă de inhalant sunt folosiți și pentru tratamentul astmului. Exemple de glucocorticoizi: hidrocortizonul, cortizonul, prednisonul, etc.

În psihologie visul desemnează o activitate mentală care survine in timpul somnului.
Studierea experimentală a visului are ca punct de plecare descoperirea somnului paradoxal (sau somn R.E.M, de la termenul englez rapid eye mouvements) de către E. Aserinski şi N. Kleitman în 1953. Somnul paradoxal, care se repetă de patru-cinci ori în timpul nopţii, fiind caracterizat de o intensă activitate a sistemului nervos central, de spasme musculare trecătoare, o erecţie a penisului şi mişcări oculare rapide, a apărut în ochii cercetătorilor ca fiind un excelent candidat pentru „substratul biologic” al visului.