Tulburarea de personalitate multiplă, sau tulburarea de identitate disociativă, reprezintă existența la un individ de două sau mai multe identități sau personalitati distincte, fiecare cu propriul său model de a interpreta și de a interacționa cu mediul înconjurător. Cel puțin două dintre aceste personalități se consideră că preiau de obicei controlul comportamentului persoanei și există de asemenea anumite pierderi de memorie care reprezintă mai mult decît uitarea obișnuită. Aceste simptome trebuie să apară fără legătură cu abuzul de substanțe sau cu alte tulburări medicale.

“Ce înseamnă râsul? Ce se află în străfundul rizibilului? Ce elemente comune am putea găsi între strîmbătura unui măscărici, un joc de cuvinte, o scenă de comedie fină?” (H. Bergson, “Le Rire”)
În jurul acestor întrebări s-au structurat teorii care pot fi grupate, simplificînd, în trei categorii:

• a rîde înseamnă a discredita; râsul este o formă a agresiunii umane, scopul – a denigra pe cineva. Ideea este asociată uzual lui Hobbes, dar o putem întîlni şi la Platon, Aristotel, Cicero. Concluziile sînt împărţite: râsul este bun, împiedicînd tendinţele violente, agresive, sau este răutăcios.
• râsul este rezultatul nepotrivirii, incompatibilităţii a două stări de lucruri. După Kant, “râsul se datorează trecerii bruşte de la o stare de încordare la ceva gratuit”.

Elementele esenţiale ale bulimiei nervoase le constituie mâncatul excesiv şi metodele compensatorii inadecvate de a preveni hiatul în greutate. In afară de aceasta, autoevaluarea indivizilor cu bulimie nervoasă este influenţată excesiv de conformaţia si greutatea corpului Pentru a fi desemnate pentru diagnostic, mâncatul excesiv şi comportamentele compensatorii inadecvate trebuie să apară, în medie, de cel puţin două ori pe săptămână, timp de cel puţin 3 luni.

Un exces este definit ca mâncatul într-o anumită perioadă de timp, a unei cantităţi de mâncare care este in mod evident mai mare decât cea a celor mai mulţi indivizi care ar mânca în circumstanţe similare.

Mai multe clase de medicamente au fost utilizate atunci când există temerea apariţiei unei patologii legate de stres.

Glucocorticoidele şi A. C. T. H.

Glucocorticoidele reprezintă o clasă de hormoni steroidieni care sunt folosiți ca medicamente pentru insuficiența adrenală sau pentru a trata tulburări alergice, inflamatorii sau autoimune. Glucocorticozii sub formă de inhalant sunt folosiți și pentru tratamentul astmului. Exemple de glucocorticoizi: hidrocortizonul, cortizonul, prednisonul, etc.