Tulburarea de personalitate multiplă, sau tulburarea de identitate disociativă, reprezintă existența la un individ de două sau mai multe identități sau personalitati distincte, fiecare cu propriul său model de a interpreta și de a interacționa cu mediul înconjurător. Cel puțin două dintre aceste personalități se consideră că preiau de obicei controlul comportamentului persoanei și există de asemenea anumite pierderi de memorie care reprezintă mai mult decît uitarea obișnuită. Aceste simptome trebuie să apară fără legătură cu abuzul de substanțe sau cu alte tulburări medicale.

“Ce înseamnă râsul? Ce se află în străfundul rizibilului? Ce elemente comune am putea găsi între strîmbătura unui măscărici, un joc de cuvinte, o scenă de comedie fină?” (H. Bergson, “Le Rire”)
În jurul acestor întrebări s-au structurat teorii care pot fi grupate, simplificînd, în trei categorii:

• a rîde înseamnă a discredita; râsul este o formă a agresiunii umane, scopul – a denigra pe cineva. Ideea este asociată uzual lui Hobbes, dar o putem întîlni şi la Platon, Aristotel, Cicero. Concluziile sînt împărţite: râsul este bun, împiedicînd tendinţele violente, agresive, sau este răutăcios.
• râsul este rezultatul nepotrivirii, incompatibilităţii a două stări de lucruri. După Kant, “râsul se datorează trecerii bruşte de la o stare de încordare la ceva gratuit”.

Comunicarea nonverbală poate fi un instrument eficient care, mînuit cu abilitate, vă poate fi de un real folos în influenţarea persoanelor din jurul dumneavoastră în sensul pe care-l doriţi: puteţi dobîndi cu uşurinţă respectul şi aprobarea lor, îi puteţi intimida şi ţine sub control.
Eficacitatea comunicării nonverbale rezidă în independenţa sa faţă de auditoriu. Acest lucru vă permite să transmiteţi mesaje importante chiar în timp ce partenerii vă vorbesc. În comunicarea de tip verbal sîntem nevoiţi să aşteptăm ca partenerul să termine ce are de spus pentru a putea vorbi la rîndul nostru, evitînd în acest fel discuţiile dezorganizate. Putem, în schimb, folosindu-ne de comunicarea nonverbală, să manifestăm o nemulţumire politicoasă prin clătinarea capului, fără a întrerupe vorbitorul, în timp ce un zîmbet sau un semn aprobator îl pot încuraja să continue.

Fiecare dintre noi simte, gîndeşte şi se comportă diferit, în functie de personalitatea sa. Personalitatea reuneşte acele însuşiri psihice care rămîn constante de-a lungul timpului şi care sunt caracteristice pentru om, care îl deosebesc de ceilalţi oameni. Deşi există atîtea diferenţe între oameni la nivelul personalităţii, la o analiză atentă putem identifica totuşi modalităţi de gîndire şi comportament asemănătoare la oameni diferiţi. Pe baza acestor asemănări s-au stabilit de-a lungul timpului metode de a clasifica persoanele în functie de tipul de personalitate în care se încadrează.
Aceste clasificări sunt utile deoarece prin încadrarea unei persoane într-un tip de personalitate putem prevedea într-o anumită măsură ce reacţii va avea şi cum se va comporta într-o situaţie ipotetică. Într-un cuvînt, avînd la dispoziţie un sistem de tipuri de personalitate putem cunoaşte mai bine oamenii.