Aproape toate publicaţiile destinate publicului larg cuprind astăzi informaţii despre horoscop. Fecioară, Balanţă, Peşti, Leu, Berbec, Taur, etc — se crede că zodia sub care suntem născuţi ne determină trăsăturile de personalitate, banii, cariera, sau partenerul de viaţă.
Cum funcţionează astrologia?
Astrologia studiază mişcările şi configuraţia corpurilor cereşti considerînd că acestea au o influenţă asupra evenimentelor naturale şi asupra destinului şi caracterului uman. Principalele corpuri cereşti studiate sunt soarele, luna şi planetele. Sunt analizate poziţiile relative ale astrelor, poziţionarea lor în “case” (diviziuni spaţiale ale cerului) şi modul în care se deplasează de-a lungul celor 12 constelaţii care formează semnele zodiacului.
Astrologia consideră că omul, pămîntul şi cosmosul sunt un singur organism ale cărui părţi sunt corelate, astfel încît ciclurile de schimbare ale universului se reflectă în evoluţia fiinţei umane. De asemenea, astrologii cred că ciclurile astrale nu determină cu necesitate evenimentele terestre, nu sunt o cauză pentru acestea, ci mai degrabă o influenţă.
Practicile astrologice au apărut în antichitate, fiind la origine încercări de a prezice schimbările determinate de anotimpuri sau de a interpreta evenimente naturale considerate mesaje din partea divinităţii.
Sunt reale informaţiile furnizate de horoscop?
Deşi de-a lungul timpului au fost realizate mai multe studii care să certifice veridicitatea informaţiilor furnizate de horoscop, pînă acum nimeni nu a reuşit să dovedească faptul că astrologia are dreptate. Studiile respective au fost criticate de comunitatea ştiinţifică pentru calitatea slabă a metodelor şi pentru procesarea eronată a datelor. Pe de altă parte, nimeni nu a reuşit să dovedească limpede că nu există nicio corelaţie între evoluţia corpurilor cereşti şi destinul uman. Astfel încît, la momentul actual nu se poate şti cu siguranţă dacă astrologia are dreptate sau se înşeală.
Efectul Forer
Ceea ce se ştie cu siguranţă şi se poate observa şi cu ochiul liber este că informaţiile furnizate în ziare, la rubrica “Horoscop”, sunt extrem de vagi şi generale. Cu puţină bunăvoinţă ele se pot potrivi oricui, întrucît toată lumea cîştigă sau pierde bani, întreprinde călătorii, sau are dispute cu şefii ori subordonaţii.
Pe de altă parte, în psihologie este cunoscut un fenomen numit “efectul Forer”. Acesta a fost pus în evidenţă de psihologul Bertram R. Forer în 1948 prin următorul experiment: a aplicat unui grup de studenţi un test de personalitate după care le-a înmînat o descriere a personalităţii lor, spunîndu-le că se bazează pe rezultatele la test. În realitate, toţi studenţii au primit aceeaşi descriere (!!), compusă de Forer folosind afirmatii foarte generale preluate din horoscoape. Apoi li s-a cerut să aprecieze în ce măsură li se potriveşte descrierea. Majoritatea au declarat că li se potriveşte foarte bine.
Asta înseamnă că oamenii au tendinţa să considere adevărate descrierile personalităţii lor dacă dacă sunt suficient de vagi încît să se potrivească oricui şi dacă sunt formulate mai ales în termeni pozitivi.
Astfel încît, dacă vi se pare că afirmaţiile din horoscopul zilnic vi se potrivesc de minune, gîndiţi-vă şi la efectul Forer…
Am intrat întâmplător pe acest site şi am văzut aceste comentarii.
Apreciez foarte mult comentariul tău şi sunt întru totul de acord cu el.
Eu fac totuşi o afirmaţie mai tare: astrologia are la bază anumit credinţe religioase orientale şi. în opinia mea, astrologia actuală reprezintă ori păgânism ori şarlatanie.
Şi e ciudat cât sunt oamenii de uşor de “vrăjit” cu horoscopul cu toate că mulţi se consideră creştini.
Observ că, în privinţa astrologiei, împărtăşim aceeaşi opinie.
În privinţa liberului arbitru, da, Jean Paul Sartre avea o anumită opinie, alţi filosofi susţineau concepţii diferite… Mi-aş putea argumenta punctul de vedere menţionând, la rândul meu, filosofi şi oameni de ştiinţă la fel de cunoscuţi care susţineau existenţa liberului arbitru, dar evit să recurg la argumentul autorităţii, acesta fiind, precum se ştie, un sofism. Filosofii (inclusiv Sartre, la a cărui concepţie aţi făcut referire) îşi promovau concepţiile de viaţă prin argumente raţionale, iar nu doar prin menţionarea altor gânditori care le-au împărtăşit convingerile.
Desigur că J. P. Sartre, care era existenţialist ateu, nu credea în conceptul de liber arbitru în sens religios. Totuşi, Sartre susţinea că “suntem condamnaţi la libertate” şi că acest fapt implică şi responsabilitatea noastră absolută pentru fiecare decizie pe care ne-o asumăm, pentru fiecare acţiune pe care alegem s-o realizăm în viaţă. El nu le acorda circumstanţe atenuante nici chiar celor cărora li se ordona să ucidă (“în război nu există victime inocente”), considerând că aceştia ar putea alege să moară decât să comită o crimă.
Personal susţin existenţa liberului arbitru din perspectiva credinţei creştine, dar observ că dvs. preferaţi să discutăm din punct de vedere filosofic. De aceea, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere, v-aş adresa o întrebare: în opinia dvs, cine/ ce ne predetermină acţiunile, dacă existenţa liberului arbitru este discutabilă?
Aştept cu interes răspunsul dvs şi mă bucură faptul că sunteţi atât de deschis la dialog.
Cu respect,
Laura Stifter
Cred că astrologii ar fi incapabili de a argumenta logic ideea conform căreia viaţa şi alegerile noastre sunt determinate de către astre.
Astrologia de astăzi nu are legătură nici cu religia, nici cu ştiinţa, ci este o pseudoştiinţă.
Consider că noi suntem înzestraţi cu liberul arbitru, iar acest fapt implică şi responsabilitatea pentru caracterul pe care ni-l formăm, pentru alegerile noastre, pentru succesele şi eşecurile prin care trecem.
Noi ne construim viitorul, fiindcă suntem fiinţe raţionale, înzestrate cu voinţă liberă şi conştiinţă de sine.
De acord cu tine, că astrologia este o pseudoștiință. În ceea ce privește liberul arbitru, este de discutat. Sartre consideră că nu avem liber arbitru.