Trăsăturile de personalitate ne influenţează atractivitatea fizică

De cele mai multe ori atît femeile cît şi bărbaţii pun accent mai ales pe însuşirile fizice cînd se gîndesc la cît de atractivi sunt pentru ceilalţi . Femeile se concentrează pe siluetă, machiaj, coafură şi îmbracaminte. Pe bărbaţi îi interesează mai ales să fie înalţi, să aibă muşchii bine dezvoltaţi şi să lipsească burta. De asemenea oamenii cred că atractivitatea fizică se compune din însuşiri foarte stabile, care nu pot fi schimbate cu uşurinţă.
Dar realitatea pare a fi oarecum diferită. Cînd judecăm atractivitatea fizică a unei persoane nu ţinem cont numai de însuşirile corporale.

O parte din ceea ce numim “atractivitate fizică” este o chestiune pur subiectivă. După cum se zice, frumuseţea se află în ochii privitorului. Iar ochiul privitorului – după cum arată cîteva studii – este influenţat de personalitatea celui care este privit. Cu alte cuvinte, firea pe care o avem determină într-o anumită măsură cît de atractivi consideră ceilalţi că suntem.

O cercetare realizată de Swami şi colegii săi în 2010 a studiat influenţa pe care o au trăsăturile de personalitate asupra percepţiei atractivităţii fizice. Ei au cerut unui grup de subiecţi bărbaţi să evalueze frumuseţea unor fotografii. Fotografiile prezentau diverse chipuri de femei care variau de la foarte slabe la obeze. O parte dintre participanţi au primit descrieri pozitive ale personalităţii femeilor evaluate: erau descrise ca fiind deschise, sociabile şi conştiincioase. Alţii au primit descrieri negative sau nu au primit nicio descriere.

Rezultatele au arătat, cum era de aşteptat, că elementul cel mai important în evaluarea atractivităţii sunt însuşirile corporale. Totuşi, s-a constatat că participanţii cărora li s-au pus la dispoziţie informaţii pozitive au evaluat un număr mai mare de femei slabe sau grase ca fiind atrăgătoare, în comparaţie cu ceilalţi. Cei cărora li s-au oferit informaţii negative au găsit mai puţine femei atrăgătoare în comparaţie cu cei cărora nu li s-a oferit nicio informaţie.

Un alt studiu realizat de Lewandowski, Aron, şi Gee în 2007 a ajuns la concluzii asemănătoare. Ei au folosit atît femei cît şi bărbaţi ca participanţi, cărora le-au cerut să evalueze atractivitatea fotografiilor unor persoane. Alături de fotografie se găsea şi o descriere a acelei persoane. Rezultatele au arătat că fotografiile asociate cu descrieri pozitive au fost evaluate ca fiind mai atractive decît cele care nu aveau nicio informaţie asociată. Cele asociate cu descrieri negative au fost evaluate în termeni mai puţin pozitivi decît cele care nu aveau asociată nicio informaţie. Acest efect a fost constatat atît în cazul femeilor cît şi în cazul bărbaţilor. Femeile s-au dovedit ceva mai sensibile la informaţiile negative.

Alte studii bazate pe observaţie au arătat că percepţia atractivităţii fizice este influenţată de familiaritatea cu persoana evaluată, de talentul acesteia şi de respectul de care se bucură (Kniffin & Wilson, 2004).

Ce înseamnă asta

Deşi primul lucru care contează în atractivitatea fizică (mai ales la prima impresie) sunt însuşirile fizice, trăsăturile de personalitate au rolul lor. După cum concluzionează Kniffin şi Wilson (2004), „dacă vrei să devii mai atractiv(ă) fizic, trebuie să devii un partener social mai bun”. Adesea experimentăm acest efect în viaţa de zi cu zi. Un necunoscut poate să devină din ce în ce mai atrăgător pe măsură ce ajungem să îl cunoaştem mai bine şi îi recunoaştem calităţile. Anumite relaţii au ca punct de plecare nu atît atracţia fizică, cît atracţia resimţită din caza felului de a fi al celuilalt.

De aici rezultă că cei care au trăsături de personalitate valorizate pozitiv la nivel social au un avantaj în ceea ce priveşte atractivitatea fizică. Chiar dacă personalitatea este un complex de însuşiri care nu se schimbă cu uşurinţă în timp, asta nu înseamnă că firea omului este imposibil de modificat. Faceţi o analiză a propriilor trăsături de personalitate, încercînd să fiţi cît mai obiectiv(ă), ocolind erorile la care vă predispun mecanismele de apărare. După ce identificaţi ce anume nu este valorizat din punct de vedere social puteţi încerca să modificaţi acele predispoziţii.

De exemplu, anumite persoane au tendinţa de a rămîne retrase cînd se află în societate, iniţiind rar conversaţii. Dacă la această predispoziţie de comportament se adaugă şi o expresie facială încordată şi tristă, probabil că cei din jur vor interpreta aceste manifestări ca fiind semnul unei firi ursuze şi morocănoase. Se întîmplă asta deoarece oamenii au tendinţa să „citească gîndurile”, adică să tragă concluzii rapide în legătură cu atitudinea altuia pe baza unui set de date limitat.

Dar comportamentul pe care îl avem în societate poate fi controlat, astfel încît ceilalţi să nu mai aibă impresia că au de-a face cu o persoană ursuză şi necomunicativă. În loc să rămînem tăcuţi, putem iniţia o conversaţie cînd considerăm că este oportun.

Şi alte trăsături de personalitate valorizate negativ social, precum impulsivitatea sau pesimismul sau emotivitatea exagerată pot fi controlate prin exerciţiu.