Efectul placebo

Efectul placebo este o ameliorare măsurabilă sau observabilă a unor simptome care nu poate fi atribuită efectelor admnistrării unui medicament, ci mai degrabă așteptărilor pe care le are subiectul în legătură cu acel medicament.

Eficacitatea placebo-ului se bazează pe încrederea acordată de pacient acestui medicament, ale cărui efecte reale nu le cunoaște. Medicamentele placebo sunt în general compuse dintr-o substanţă care nu are niciun efect. Uneori, medicamentul placebo poate să fie o substanță cu anumite efecte asupra organismului, dar care nu are niciun efect asupra bolii tratate.

Spre exemplu unui pacient care suferă de diabet i se administrează pastile de vitamina C şi se observă o anumită ameliorare a simptomelor sale. Atunci vorbim despre efectul placebo.
Efectul placebo poate să rezulte şi din acţiunea favorabilă unei substanţe care nu este un medicament.

Efectul nocebo

Se spune că există un efect nocebo (din latină nocere – „voi dăuna”, spre deosebire de placebo, „voi plăcea”), dacă pacientul raportează efecte negative ale unei substanţe care în realitate nu are niciun efect. Spre exemplu o persoană care se teme să nu se intoxice cu mercur poate să prezintă greaţă şi vărsături (semnele intoxicării) după ce a consumat peşte oceanic despre care a aflat că ar putea să conţină mercur.

Mecanisme fiziologice ale efectului placebo

Efectul placebo are la bază mecanisme fiziologice autentice. În timpul unor tratamente dentare dureroase, unor pacienţi li s-a administrat o substanţă fără efect farmacologic real, spunîndu-li-se că le va alina durerea. Astfel s-a obtinut un efect placebo, durerile scăzînd. Totodată, unora dintre ei li s-a administrat şi naloxon, o substanţă care anulează acţiunea antidureroasă a opiaceelor.
Pacienţii îşi vedeau durerea amplificîndu-se sub tratamentul cu naloxon, ceea ce dovedeşte că efectul placebo s-a manifestat la nivel fiziologic prin producerea de către organism a unor opiacee endogene (endorfine) care au avut ca efect reducerea durerii.
Deci convingerea pacienților că li s-a administrat un medicament care are ca efect scaderea durerii a făcut organismul să se comporte ca și cînd ar fi fost admnistrat un astfel de medicament.

Efectul placebo este marcat în mod special la personalităţile sensibile la sugestie şi hipnoză.

În psihiatrie, este mai important într-o depresie nevrotică sensibilă la relaţia cu altul – şi mai ales cu medicul curant – decât într-o depresie provocată de cauze fiziologice, apărută la o personalitate normală.

Această acţiune este mai evidentă la anumite substanţe. Pentru a oferi un exemplu din afara terapiei, efectul halucinogenelor (LSD, psilocibină), depinde foarte mult de aşteptarea subiectului.

Metoda dublu-orb

Efectul placebo poate interfera cu efectele farmacologice reale ale medicamentelor. De aceea, producătorii de medicamente trebuie să ia măsuri pentru a deosebi efectul terapeutic produs de placebo de efectul propriu-zis farmacologic al medicamentului. Acest lucru se obţine prin metoda dublu-orb.

În metoda dublu-orb efectele unui medicament sunt studiate pe un grup de pacienţi care este împărţit în două: la jumătate li se admnistrează medicamentul, la cealaltă jumătate li se admnistrează un placebo, fără ca pacientul să ştie în ce grup se află. Apoi se compară efectele. De asemenea, nici cel care administrează medicamentele (experimentatorul) nu trebuie să ştie ce admistrează. De aceea metoda se numeşte dublu-orb.

În acest tip de cercetare, pentru ca experimentatorul să nu poată recunoaşte o substanţă activă după efectele secundare, se utilizează uneori un placebo „activ”, care produce aceleaşi efecte secundare, dar rămâne fără activitate terapeutică farmacologică propriu-zisă.

Aceste cercetări cu placebo ridică probleme etice, în special în psihiatrie (riscul suicidar, în caz de melancolie tratată numai cu placebo). Este dificil de aplicat o astfel de metodologie într-o maladie gravă, care poate fi tratată eficace cu tehnici terapeutice verificate.

Primele neuroleptice au fost comparate cu efectul placebo; un nou tratament al schizofreniei va fi comparat azi cu neurolepticele „de referinţă”, pentru a nu lăsa bolnavii fără tratament.

Textele legislative prevăd informarea pacientului despre utilizarea efectului placebo înainte de a-i cere consimţământul pentru acest tip de protocol.

Postat în: Interesante