Scrisul și personalitatea

Scrisul constituie o deprindere pur individuală ce exprimă nivelul de cultură generală, informaţii despre profesiune, vârstă, sex, preocupări şi chiar despre starea de sănătate.

Aşa s-a născut grafologia (de la “graph” -înscriere, însemnare şi “logos” -studiu), ca disciplină ştiinţifică, punând în evidenţă faptul că fiecare
om posedă un set de gesturi personale, inconfun-dabile, toate fiind de factură psihologică. Scrisul, mai mult decât alte forme de manifestare individuală, însumează atât gesturi conştiente, cât şi inconştiente, având o încărcătură psihologică superioară gesticii, verbia-jului etc.

Analiza scrisului are un caracter relativ, depinzând atât de persoana investigată, cât şi de gradul de pricepere al cercetătorului. Astfel gândind, grafologia trebuie considerată atât disciplină ştiinţifică, de observare, cât şi artă a interpretării scrisului.

Iată cîteva caracteristici ale personalității care sunt relevate de modul în care scriem de mînă:

PROFESIA

este ilustrată de forma scrisului. Meseriile manuale care pretind un exerciţiu continuu al braţului şi efort fizic deosebit sunt exprimate printr-un scris brut, lipsit de eleganţă, greoi, apăsat. Un sportiv-gimnast, handbalist, aruncător de greutate sau suliţă – va avea un scris masiv spre deosebire de un muzician sau ceasornicar, care vor avea un scris uşor, regulat, îngrijit. Un desenator, arhitect sau inginer va scrie citeţ, cu tendinţa caligrafierii scrierii, a apropierii acesteia de grafia tiparului. Literaţii scriu, adesea, nervos, dar regulat, cu mici ştersături. Economiştii au un scris citeţ spre deosebire de medici care, în mod proverbial, sunt ilizibili.

EDUCAŢIA

Indivizii ordonaţi, disciplinaţi scriu corect, filiform, fără greşeli de punctuaţie şi ortografie. Un om instruit are un scris cursiv, o topică bună, cuvinte alese cu grijă şi un vocabular bogat.

SEXUL

De regulă, femeile au un scris cu trăsături fine şi lunguieţe. Chiar o reţetă scrisă “indescifrabil” de un medic de sex feminin iese în evidenţă prin comparaţie cu o alta, notată de un bărbat. Vom găsi, însă, femei care, prin natura intelectuală a profesiei lor, capătă un scris cu aparenţă virilă sau unii bărbaţi care au un scris efeminizat, dar datele generale ale problemei nu se schimbă.

VÂRSTA

După 65 de ani, omul începe să-şi modifice scrisul treptat datorită apariţiei unor stări maladive. Dezorganizarea scrisului prin deformarea literelor, întreruperea lor etc. sunt semne ale bătrâneţii, chiar dacă ele apar uneori foarte discret. Se cunosc şi excepţii la intelectualii sănătoşi şi robuşti, care îşi conservă forma scrisului şi la 8o de ani.

BOALA

cronică este vizibilă în scrisul marcat de anumite mici semne, privind, în principal, ordinea cuvintelor şi literelor, denumite de specialişti “gesturi de suferinţă ale scrierii”. Ritmul cardiac anormal poate fi recunoscut în scris. O boală gravă, de exemplu, cancerul, determină o configuraţie deosebită a “marginilor” cuvintelor, vizibilă pentru un specialist. Modificările scrisului datorate unor boli cronice sunt vizibile în aşa-numita “bâlbâire” a mâinii, care duce la neglijarea punctuaţiei şi la deteriorări ale legăturilor dintre litere. Bolile care ţintuiesc la pat apar sub forma unor trăsături târîte sau de începere nesigură a literelor. Bolile mintale fac ca scrisul să devină haotic, cu tremurături, dezorientări, omisiuni de litere şi cuvinte ilizibile etc.

Alcoolismul şi starea de ebrietate au aproximativ aceleaşi caracteristici ca în cazul bolilor mintale. Anchiloza, reumatismul, tulburările de auz şi de vedere, scrisul fără ochelari şi cu mâna stângă, pot fi traduse, de asemenea, în scris.

PREOCUPĂRILE

sunt citibile în evoluţia scrisului. Astfel, un scris de factură inferioară arată că deprinderea de a scrie a rămas într-un stadiu înapoiat, literele fiind neuniforme, cu trăsături neregulare, unghiulare, trasate apăsat, tremurat, nesigur, cu opriri dese, dezaliniate, omisiuni de litere, denaturări de semne. Scrisurile medii vădesc preocupări intelectuale la persoanele care nu au astfel de preocupări. Scrisurile superioare apar numai la cei care scriu mult şi cu deprinderea unui travaliu intelectual intens, de materializare a limbajului ca modalitate de exprimare a gândirii.

TULBURĂRILE

sufleteşti, deprimarea şi epuizarea fizică apar într-un scris cu ritm accelerat, trăsături alungite, tremurate sau violent aruncate, cuvinte ilizibile. Utilizarea tranchilizantelor în mod constant, ca şi a diferitelor droguri au simptome asemănătoare în scris.

SEMNĂTURA

exprimă indicii asupra caracterului. O iscălitură simplă, destul de citeaţă, indică un spirit clar, sincer, drept. Semnătura dreaptă este caracteristică celor echilibraţi psihic şi fizic. Cea notată clar, cu litere cursive, fără înflorituri, denotă distincţie, un caracter frumos, sinceritate. Când liniile semnăturii apar îngroşate, acesta este un semn că persoana respectivă este hotărâtă, are voinţă şi iubeşte acţiunea.

Iscălitura care se înşiruie în linie oblică aparţine, de obicei, persoanelor valoroase, cu simţul realităţii, dar nu celor sentimentale. O semnătură ieşită din comun este un semn al celor care se hrănesc cu iluzii, una neciteaţă exprimă un om ascuns, cea cu înflorituri poate fi a unui tip pretenţios, fără valoare, dar şi a unui dement. O semnătură care urcă mult aparţine ambiţioşilor, dar şi suferinzilor de boli cronice sâcâitoare, iar cea care coboară şi e dezordonată este specifică celor suferinzi de boli nervoase, surmenaţilor şi dezechilibraţilor psihic.