Tratamente (remedii) pentru stres

Mai multe clase de medicamente au fost utilizate atunci când există temerea apariţiei unei patologii legate de stres.

Glucocorticoidele şi A. C. T. H.

Glucocorticoidele reprezintă o clasă de hormoni steroidieni care sunt folosiți ca medicamente pentru insuficiența adrenală sau pentru a trata tulburări alergice, inflamatorii sau autoimune. Glucocorticozii sub formă de inhalant sunt folosiți și pentru tratamentul astmului. Exemple de glucocorticoizi: hidrocortizonul, cortizonul, prednisonul, etc.

Glucocorticoidele şi A. C. T. H. intervin în mecanismul hormonal al stresului fiziologic. Atunci când există temerea unei suprastimulări care ameninţă homeostazia, se recurge la aceşti compuşi. Una dintre dificultăţi provine din faptul că aceste substanţe slăbesc apărările naturale ale organismului. Utilizarea lor este adesea prilej pentru discuţii.
Glucocorticoidele exercită două efecte.

Efectul periferic
. Acest efect poate fi favorabil, deoarece pune la dispoziţia ţesuturilor mai multă glucoza, ameliorează perfuzia tisulară, antagonizează mediatorii reacţiei inflamatorii, stimulează sintezele proteice, mai ales la nivelul ficatului, frânează eliberarea de A. C. T. H. şi reglează funcţia leucocitelor implicate în reacţiile imunologice. Anumiţi corticosteroizi favorizează rezistenţa la durere.

Efectul central. La nivelul sistemului nervos central, glucocorticoidele frânează eliberarea opiaceelor endogene, opiacee care iau parte la reglarea imunităţii. Glucocorticoidele influenţează şi producerea de CRF, A.C.T.H şi ADH (hormon antidiuretic). Or, aceste peptide au anumite efecte asupra comportamentului. Glucocorticoidele nu par să acţioneze asupra catecolaminelor (adrenalină şi ttoradrenalină), dar
A. C. T. H. accelerează turnover-ul de noradrenalină şi adrenalină, ale căror niveluri cresc în situaţie de stres.

La om, corticoidele sunt utilizate în tratamentul stărilor de şoc (de exemplu, în urma unei hemoragii masive) şi în anumite tulburări ale imunităţii. Creierul vârstnicului pune o problemă aparte. Se ştie că persoana în vârstă face cu greu faţă situaţiilor de stres. Pe plan experimental, glucocorticoidele accelerează îmbătrânirea hipocampului (sistemul limbic) şi inhibă creşterea terminaţiilor neuronale la animalul bătrân. Se pare că A. C. T. H. are un efect invers, iar utilizarea lui se justifică mai mult.

Benzodiazepinele

Benzodiazepinele sunt medicamente care induc liniștea și somnul și sunt folosite împotriva anxietății și a insomniei. Exemple: diazepam, lorazepam (anxiar), alprazolam (xanax), etc.

Consumul ridicat de benzodiazepine în civilizaţiile noastre industriale este adesea atribuit numărului mare de factori de stres din viaţa modernă. Acest raţionament este discutabil. Pentru unii autori, medici sau farmacologi, stresul nu este un simplu echivalent al anxietăţii, al cărei nivel este diminuat de benzodiazepine.

Benzodiazepinele nu antagonizează ansamblul semnelor neurovegetative nici creşterea nivelului de catecolamine circulante, nici hiperfuncţionarea axei H. H. S. indusă de stres. Totuşi, testele clasice pe animale în studierea medicamentelor anxio-Itice (de pildă, animalul în situaţie de alegere conflictua-lă) reproduc situaţii de stres.

Betablocantele

Betablocantele sunt medicamente care blochează acțiunea adrenalinei și noradrenalinei, substanțe eliberate printre altele în situatii de stres sau de efort fizic intens. Sunt folosite mai ales ca tratament în aritmiile cardiace. Exemple de betablocante: propranalol, alprenolol, bucindolol, etc.

Pentru numeroşi autori, betablocantele prezintă proprietăţi antistres autentice. La animal, ele diminuează multe efecte fiziologice ale stresului experimental.

Betablocantele antagonizează la nivelul betareceptori-lor noradrenergici acţiunea catecolaminelor eliberate în timpul stresului. Acest efect se traduce mai ales pe plan cardiovascular (încetinire a pulsului). Pe lângă efectul lor periferic, aceşti compuşi, atunci când sunt liposolubili şi depăşesc bariera hematoencefalieă, au un efect de tip an-xiolitic la nivelul sistemului nervos central. Sunt cu uşurinţă folosiţi in mod preventiv (înainte de un discurs în public, de o intervenţie chirurgicală… ).

Alti compuşi

Au fost propuşi şi alţi compuşi. Există unele anxiolitice nonbenzodiazepinice (buspirona). Anumite substanţe nu au făcut dovada eficacităţii lor, mai ales alcoolul, vitamina C, antiprolactinele şi antagonistele opiaceelor.

Tehnicile de relaxare

Metodele dezvoltate de psihoterapie, precum antrenamentul autogen sau relaxarea musculară progresivă pot contribui la îndepărtarea simptomelor stresului precum: încordarea musculară, durerile de cap, anxietatea, insomnia.

Postat în: Psihologie clinica