Metode pentru educarea voinței

După studii atente şi aprofundate, cercetătorii comportamentului uman au ajuns la concluzia că marile personalităţi ale omenirii pot fi împărţite în două categorii. Dualitatea păstrează controversa mereu actuală cu
privire la însuşirile geniului uman: acestea sunt înnăscute (transmise ereditar) sau condiţionate social-istoric? Ambele ipoteze trebuie luate în consideraţie, analizate ştiinţific şi elaborată o teorie validă. Realitatea este că aptitudinile şi talentul nu pot fi puse niciodată în valoare fără o muncă tenace, perseverentă, în care voinţa celui în cauză joacă sau nu rolul de forţă motrice.

Sunt cunoscute cazuri, devenite celebre: Demostene (gângav fiind, a ajuns cel mai mare orator al Greciei antice), Wagner (care a învăţat notele muzicale la 20 de ani), Van Gogh (ce şi-a înfruntat destinul pentru a deveni pictor), Darwin (pentru care tatăl său se temea că va fi ruşinea familiei) etc., care au devenit foarte cunoscuţi în domeniile lor de activitate datorită voinţei excepţionale, tenacităţii, strădaniei permanente de autoexprimare şi autodepăşire.

Toate aceste calităţi pot fi formate şi educate prin gimnastica psihicului. Dacă gimnastică fizică ne ajută să ne transformăm corpul, gimnastica- psihică, în schimb, completează armonios acest proces modelând sentimentele, voinţa, memoria, gândirea. Gimnastica psihică (sau culturismul psihic) are ca elemente de bază exerciţii care determină schimbări ale spiritului uman respectiv. Acestea sunt: antrenamentul autogen si autosugestia. Ambele tipuri de gimnastică pot fi combinate cu exerciţii yoga obţinându-se un randament mai mare.

Procedee

Iată câteva procedee practice de educare a voinţei pe care dacă le veţi încerca şi dvs. veţi obţine rezultatele dorite:

1. Schema autosugestiei

arată astfel: vreau – trebuie -pot. Mişcarea se face de la conştient la subconştient, de la hotărâre la convingere şi credinţă.

2. Formulele de autosugestie

Formulele de autosugestie recomandabile în special pentru oamenii cu voinţă slabă şi dezechilibru emoţional trebuie să fie potrivite cu individualitatea celui care le aplică şi cu scopul pe care îl urmăreşte. Nu se vor folosi aceleaşi formule pe tot parcursul zilei. Astfel, dimineaţa, puteţi repeta în gând, nu neapărat cu voce tare, când încă mai sunteţi în pat: “astăzi va fi o zi frumoasă”, “voi realiza tot ce mi-am propus”, “sunt plin de energie şi am o voinţă puternică”, “buna dispoziţie învinge orice obstacol” etc. Formulele de seară au scopul de a linişti şi relaxa: “sunt degajat”, “am avut o zi (destul de) plăcută”, “mă voi odihni bine pentru a începe mâine o zi rodnică” etc. In timpul activităţii cotidiene, în loc să vă enervaţi, rostiţi în
gând: “nu trebuie să-mi fac nervi”, “sunt degajat”, “prezenţa mea este utilă aici”, “sunt calm şi răbdător”!

3. Antrenamentul autogen

Antrenamentul autogen se bazează pe concentrarea asupra unor senzaţii şi stări interioare pe care vi le doriţi. Rezultatele se obţin în urma mai multor şedinţe singulare, timp de 4-6 săptămâni, câte 5-10 minute. Este indicat să obţineţi starea de concentrare într-o atmoseră de linişte şi calm, fără nici o altă preocupare, rezervându-vă energiile interne pentru relaxarea pe care doriţi să o atingeţi. Antrenamentul autogen ridică tonusul volitiv şi asigură echilibrul emoţional.

4. Mobilizarea tuturor resurselor disponibile

începe întotdeauna cu luarea deciziei de acţiune într-o anumită direcţie. Din clipa în care aţi luat hotărârea respectivă, trebuie să puneţi în acţiune toate mijloacele necesare îndeplinirii ei cu succes. Este bine să comunicaţi celor din jur hotărîrea luată pentru a fi pregătiţi în legătură cu acţiunile dvs. Acest lucru vă ajută în cele din armă să le şi îndepliniţi, cu condiţia să vă mobilizaţi exemplar.

5. Formarea unei rezerve a capacităţii de efort

este bine să o faceţi în paralel cu definitivarea deciziei de acţiune. Modul de realizare poate să vă pară ciudat, dar voinţa trebuie antrenată şi prin eforturi gratuite, lipsite de orice scop practic imediat. De exemplu: sculaţi-vă dimineaţa cu 15 minute mai devreme ca de obicei. Lucrul acesta nu este inutil; adesea, pentru a realiza ceva, este nevoie să plecaţi mai devreme de acasă sau să vă treziţi cu un sfert de oră mai de dimineaţă. Atunci voinţa dvs. nu va fi nepregătită, va recurge la stocul pe care i l-aţi creat

6. Promptitudinea în trecerea de la proiect la faptă

înseamnă că în clipa în care aţi luat hotărârea, să acţionaţi în conformitate cu ea, fără cea mai mică întârziere. Nu amânaţi niciodată să executaţi o activitate sau să vă rezolvaţi o problemă. “Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!” – spune un vechi proverb românesc, plin de înţelepciune. Orice revenire asupra unei decizii modifică forma iniţială a acesteia şi influenţează în cele din urmă negativ caracterul dvs.: vă obişnuiţi să nu mai transformaţi intenţiile în acţiuni eficiente şi acestea ridică bariere greu de trecut în calea tuturor hotărârilor viitoare.

7. Continuitatea în acţiunea iniţială

Pentru a vă determina sistemul nervos să lucreze cu eficacitate este nevoie de antrenament şi perseverenţă. Nimic nu poate fi realizat până la capăt fără muncă tenace şi continuă. Dacă debutul este cumva defectuos, nu vă speriaţi, în această situaţie aveţi cele mai mari şanse să terminaţi cu succes activitatea începută. Un singur lucru vi se cere: voinţă pentru a face permanent, pasul următor.

Ca să realizaţi în practică cele şapte reţete nu uitaţi că elementele problemei trebuie trecute în revistă de mai multe ori, până ce degajă o schemă care le înglobează pe toate, În caz de “pană” a gândirii, este nevoie de repaus. Examinaţi problema împreună cu alte persoane şi folosiţi toate elementele de informaţie disponibile. Totul este să aveţi răbdare, perseverenţă, să nu vă descurajaţi pe parcurs şi să nu pierdeţi niciodată din vedere scopul iniţial: educarea voinţei şi emoţiilor dumneavoastră!