Cum să recunoști un psihopat

Termenul “psihopatie” desemnează o personalitate patologică caracterizată prin instabilitate, impulsivitate şi o mare varietate a trăsăturilor de caracter şi care se manifestă in primul rând prin comportamente antisociale, neînsoţite de culpabilitate conştientă.

E. Esquirol a fost primul care a descris o monomanie instinctivă, fără tulburări de judecată, numai cu afectarea voinţei şi împingând subiectul să comită delicte. Fapt reluat de englezul J. Prichard, în 1835, care a descris o nebunie morală (engl. moral insanity). Lui V. Magnan i se datorează apoi noţiunea de dezechilibru mental (specifică „degeneraţilor-dezechilibraţi”), care va deveni, din perspectiva constituţionalistă a lui E. Dupre, perversiune instinctivă. Psihiatrul german K. Schneider o va numi, în 1923, „psihopatie”.

Prima particularitate comună a personalităţilor psihopate este exprimată în capacitatea diminuată sau în incapacitatea lor de adaptare armonică şi suplă, la condiţiile obişnuite de viaţă.

Caracterul lucid al acţiunilor psihopatului, cît şi inteligenţa lui care uneori poate depăşi nivelul mediu, nu sînt capabile să corecte/e eficient anomalia comportamentală din cauză că psihopatul nu o recunoaşte şi ca atare nu are posibilitatea de a formula faţă de ea un sistem critic, eficient, capabil să antreneze şi să întărească frînele voinței în sensul armonizării relaţiilor sale cu ambianţa.

A doua particularitate comună constă astfel în nerecunoaşterea defectelor structurale care face ca de cele mai multe ori psihopatul să-şi explice ieşirile brutale, cît şi insuccesele repetate prin atitudinea altora, în principal a celor din jur, faţă de el.

A treia particularitate a psihopaților constă în faptul că sunt persoane veşnic nemulţumite de poziţia pe care societatea le-o oferă în sînul ei, după criterii de obicei reale şi obiective. Această poziţie alimentează starea permanentă de tensiune în diverse moduri.

Imaginea eronată pe care şi-au format-o despre persoana proprie izbindu-se de refuzul acceptării ei de către anturaj stenizează şi amplifică excesiv preocuparea psihopaților în a cere să fie recunoscuţi, să li se dea dreptate. In lupta respectivă aliaţii rămîn prieteni de drum doar atîta timp cît evită contrarierea, admiţînd părerea psihopatului d<îspre el însuşi şi faptele lui de obicei exagerate şi arbitrare. Reversul conduce rapid la o atmosferă schismatică, care face ca psihopatul să declare război tuturor, să lupte el „unul" împotriva tuturor.

Semne după care poate fi recunoscut un psihopat

  1. Are un sentiment grandios de autoimportanță, considerînd că este o pe drept cuvînt o persoană care merită să primească mai mult de la viață decît alții.
  2. Minte cu mare ușurință cu oricine, fără ca să se simtă vreodată rușinat(ă) de acest comportament reprobabil.
  3. Se pricepe să înșele și să manipuleze și, datorită lipsei de scrupule morale recurge frecvent la aceste comportamente.
  4. Nu este capabil(ă) să resimtă remușcări sau vinovăție după ce a comis o faptă urîtă
  5. Nu este capabil(ă) să se atașaze emoțional de o altă persoană, este rece și egoist(ă).
  6. Nu are capacitatea de a se transpune în mintea altuia (îi lipsește empatia). Din această cauză aceste persoane dau dovadă adesea de o duritate anormală sau chiar de sadism.
  7. Duce o viață parazitară. Consideră ca este normal să fie întreținut(ă) de altcineva și să nu muncească.
  8. Nu își poate controla impulsurile de moment. Din acest motiv poate să își pună viața în pericol consumînd alcool în exces sau droguri, sau conduce imprudent sau își cheltuie banii la jocuri de noroc.
  9. Își schimbă frecvent partenerul de viață și are un comportament sexual promiscuu
  10. A avut încă din copilărie probleme cu disciplina școlară sau cu legea
  11. Manifestă irascibilitate și poate deveni cu ușurință agresiv(ă)