Versiunea pentru mobil

Psihoza:ce este și cum apare

Psihoza este o maladie mentală gravă care afectează global personalitatea pacientului şi justifică de cele mai multe ori o intervenţie terapeutică intensivă, uneori cu necesitatea unei spitalizări împotriva dorinţei pacientului.

Termenul de psihoză rămâne general şi este însoţit de cele mai multe ori de un calificativ care îi precizează evoluţia (acută sau cronică), etiologia (organică, afectivă etc. ) sau natura (schizofrenică, depresivă etc). A fost creat de psihiatrul austriac E. Feuchtersleben, care l-a utilizat pentru prima dată în cursul său de patologie mentală, inaugurat la Viena, în 1844. Dar în acel moment nu se distingea de nevroză sau de vesanie, semnificând numai o „maladie a spiritului”.

Postat în Psihologie clinica

Balbaiala

Numită logonevroză, tulburarea de fluentă a vorbirii se caracterizează printr-o puternică rezistenţă la terapie, constituind o piatră de încercare pentru terapeut. Simptom avînd cauzalitate plurifactoriala, încă incom plet elucidată, bâlbâiala poate fi abordată simptomatic şi/sau etiologic, în acest al doilea caz mai folosită fiind calea deschisă de ipoteza psihogenă.

Terapia comportamentală oferă, prin analiza conduitei, un cadru metodologic fertil pentru intervenţia terapeutică asupra acestei afecţiuni. S-a constatat că la copiii de 5-6 ani comportamentul verbal disfluent este deseori menţinut de consecinţele sociale. In competiţie cu fraţii mai mari care vorbesc mai uşor, pentru a atrage atenţia părinţilor, aceşti copii ajung să nu mai fie recompensaţi pentru vorbirea fluentă, în schimb fiind întărită de atenţia părinţilor bâlbâiala, a cărei repetare este favorizată.

Postat în Psihologie clinica

Alcoolismul

Prin termenul „alcolism” se înțelege o pierdere a libertăţii unui individ de a se abţine de la alcool (P. Fouquet).

În 1849, un medic suedez, M. Huss, observând că numeroase afecţiuni gastroenterologice, neurologice, psihiatrice, cardiologice erau în mod manifest legate de absorbţia excesivă de băutură cu un înalt grad alcoolic, a creat cuvântul alcoolism, desemnând astfel numitorul comun al acestei patologii atât de diverse.

Termenul folosit până atunci era „patima beţiei”. Acest nou cuvânt în „ism” prezenta avantajul de a nu mai vehicula sau, cel puţin, de a micşora încărcătura afectivă care-i arunca pe beţivi în domeniul păcatului. Acest „viciu”, considerat multă vreme de către clasele conducătoare ca apanajul claselor muncitoare, a fost la început raportat doar la consumul excesiv al băuturilor distilate, în timp ce băuturile fermentate (vin şi bere) aveau cu uşurinţă reputaţia de a fi „igienice” şi neprimejdioase. Noţiunea de alcoolism ca maladie a preva lat numai după cel de-al doilea Război Mondial, când cercetări obiective au fost întreprinse şi când au fost instaurate schimburi internaţionale, cu participarea Organizatiei Mondiale a Sănătăţii (O. M. S. ).

Postat în Psihologie clinica

Intuiția feminină

Readusă în actualitate de vremurile nesigure ale crizei economice şi morale prin care trece lumea, intuiţia este cultivată acum din nou, mai ales în seminarii “psi” (adepţi ai parapsihologiei, subconştientului, ai “adevărului bioenergetic” etc). Pe scurt, ca tot ce nu e clar, şi intuiţia – asezonată cu angoasele, la modă şi ele – se “vinde” azi bine pe piaţa occidentală.

Postat în Psihologia cuplului

Metode pentru educarea voinței

După studii atente şi aprofundate, cercetătorii comportamentului uman au ajuns la concluzia că marile personalităţi ale omenirii pot fi împărţite în două categorii. Dualitatea păstrează controversa mereu actuală cu
privire la însuşirile geniului uman: acestea sunt înnăscute (transmise ereditar) sau condiţionate social-istoric? Ambele ipoteze trebuie luate în consideraţie, analizate ştiinţific şi elaborată o teorie validă. Realitatea este că aptitudinile şi talentul nu pot fi puse niciodată în valoare fără o muncă tenace, perseverentă, în care voinţa celui în cauză joacă sau nu rolul de forţă motrice.

Postat în Relaţii interumane » Dezvoltare personala

Meditatia: o modalitate simplă și la îndemînă pentru a elimina stresul

Meditatia poate să înlăture stresul cotidian aducînd cu ea pacea interioară. Dacă stresul ti-a produs anxietate, tensiune și îngrijorare trebuie să iei în considerare practicarea meditatiei. Puteți ajunge la calm și pace interioară petrecînd numai cîteva minute pe zi pentru a medita.

Oricine poate practica meditatia. Este simplu și ieftin și nu aveți nevoie de niciun echipament special. Și puteți practica meditatia oriunde vă aflați – fie că sunteți într-un parc, la plimbare, într-un autobuz aglomerat sau în camera de așteptare a unui medic.

Postat în Interesante

Temperamentul (tipologii temperamentale)

Temperamentul desemnează un stil constituţional de comportament care manifestă o anumită constanţă în funcţie de împrejurări şi în decursul timpului.
Originile şi natura diferenţelor individuale de dezvoltare socială şi emoţională devin din nou o preocupare importantă pentru psihologi după o jumătate de secol de dezinteres.

Noua abordare a studiului temperamentului respinge vechile clasificări fixiste, cum ar fi tipologiile lui R. Le Senne, G. Heymans, E. Wiersma etc., care nu luau în considerare nici evoluţia legată de vârstă, nici rolul experienţei, nici efectul circumstanţelor exterioare. În prezent, referinţa la modelele interacţio-niste ale dezvoltării sugerează o altă definiţie a constantelor individuale.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Autosugestia și succesul

“Cine pleacă în viaţă cu ideea că va reuşi, în mod fatal reuşeşte, fiindcă face ceea ce trebuie ca să reuşească”.
Emile Coue

Autosugestia este – după Coue – o idee care se transformă în act sau, altfel spus, este realizarea subconştientă a unei idei.
Sugestia “reprezintă o modalitate de activare a disponibilităţilor latente ale fiinţei umane, actul prin care o “idee trezită” şi “acceptată” de acesta, acceptarea declanşând mecanismul de realizare. Deci orice sugestie se reduce la autosugestie, atenţionează Coue, punând semnul egal între sugestia conştientă şi autosugestie.

Postat în Relaţii interumane » Dezvoltare personala

Motivația în psihologie

Termenul “motivație” desemnează în psihologie procese fiziologice şi psihologice responsabile de declanşare, menţinerea si încetarea unul comporta-ment, ca si de valoarea apetitiva sau aversivă conferită elementelor de mediu asupra cărora se exercită acel comportament.

Motivaţia este unul din conceptele introduse în psihologie pentru a explica faptul că, într-un mediu constant, un organism nu reacţionează întotdeauna în acelaşi mod. Privat de hrană, un şoboloan traversează un grătar electrificat pentru a o obţine; sătul, el refuză. Diferenţa dintre comportamente îşi găseşte aici raţiunea într-o diferenţă dintre stările interne. Dar un individ înfometat nu manîncă orice: un şobolan refuză hrana amară sau cea care a fost asociată cu acest gust.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Carl Jung

Fiind la origine un moştenitor spiritual al lui Freud, Carl Jung (1875 – 1961) şi-a dezvoltat propria teorie a personalităţii, care se diferenţiază în mare parte de psihanaliza ortodoxă.
Asociat cu Freud, înce-pînd din 1907, Jung nu a fost în totalitate un discipol necritic al acestuia, iar în momentul cînd a început să-şi exprime propriile noţiuni neortodoxe, a devenit inevitabilă separarea lor în două tabere (1913).
Primul punct asupra căruia Jung a avut de adus completări şi chiar revizuiri este natura libidoului. Spre deosebire de Freud, care considera libidoul ca pe o energie exclusiv sexuală, Jung foloseşte termenul ca fiind o energie difuză, generală, a vieţii.

Postat în Interesante » Psihanaliză