Versiunea pentru mobil

Sevrajul și sindromul de sevraj

Prin sevraj se înțelege o încetare accidentală sau voluntară a luării de drog de către un toxicoman.
Sindromul de sevraj (“lipsa” toxicomanilor) este constituit din manifestări fizice şi psihice legate de încetarea drogării: în funcţie de substanţa în cauză, manifestările di-feră pe plan fizic şi psihologic.
Sindromul de sevraj este corolarul adaptării organis-mului la efectele unui drog. Manifestările sale sunt, prin urmare) manifestări opuse acelora ale produsului în cau-ză. De exemplu, pentru opiaceele care sunt calmante şi anestezice, sevrajul constă într-o angoasă importantă, dureri difuze…

Postat în Psihologie clinica

Gelozia

Gelozia a suscitat un interes de cercetare ştiinţifică abia după 1970, cînd s-au realizat primele experimente psihosociologice riguroase. Dar, pentru a se putea studia experimental, trebuia să se dea o definiţie ştiinţifică fenomenului. Nimeni nu contestă faptul că gelozia este o emoţie complexă, că ea se constituie din interferenţa mai multor emoţii: mînie, angoasă, ură, iubire, umilinţă, ruşine, mîhnire, neîncredere. Vechea distincţie dintre invidie şi gelozie este acum acceptată ca ipoteză de bază.

Postat în Psihologia cuplului

Paranoia: simptome, manifestări

Etimologic, cuvîntul „paranoia” derivă din limba greacă şi înseamnă para = alături, nota = judecată. Termenul a fost creat de Vogel (1782), întrebuinţat în 1818 de Heinroth care a descris un delir, iar semnificaţia lui actuală i-a fost atribuita ulterior (1888) de către Mendel, pentru a numi „nebunia sistematizată”.

Şcoala germană are un rol important în determinarea nosologică a paranoiei. Schnell şi Sander descriu „paranoia primară”, înţelegînd prin aceasta un delir sistematizat fără slăbire intelectuală, Mendel a introdus termenul de „paranoia secundară”, iar Westphal pe acela de „paranoia acută”, „paranoia abortivă”.

Postat în Psihologie clinica

Copiii supradotați – cum să îi recunoaștem

În vorbirea curentă utilizarea adjectivului “inteligent” este lipsită de ambiguitate şi se foloseşte pentru a descrie anumite calităţi de comportament. Aptitudinea de a vedea raporturi utile în funcţie de o situaţie problematică particulară nu reprezintă decît una din calităţile comportamentului, pe care mulţi o numesc inteligenţă.

Argumente teoretice demonstrează însă că nu se poate pune semnul egalităţii între inteligenţă şi componenta intelectuală a creativităţii, care înglobează o serie de verigi importante pentru actul creaţiei: aptitudinile speciale şi trăsăturile de personalitate. Estimînd – cu mijloace psihologice – inteligenta, vom avea un indiciu orientativ în majoritatea cazurilor.

Postat în Copii » Dezvoltare intelectuală

Stresul

Potrivit lui H. Selye, cercetătorul care a descris pentru prima dată stresul„ acesta este „orice răspuns al or-ganismului consecutiv oricărei cereri sau solicitări exercitate asupra acestui organism”.
Acest concept foarte general a fost interpretat diferit de la autor la autor. Termenul evocă tensiunea, constrângerea impuse unei structuri mecanice. Tocmai în acest sens, J. Delay vorbea despre o „stare de tensiune acută a organismului obligat să-şi mobilizeze apărările pentru a face faţă unei situaţii ameninţătoare”. Există obiceiul diferenţierii reacţiei de stres de agentul stresant care o provoacă.

Postat în Interesante

Schizofrenia: tratament

Schizofrenia este tratată în principal cu ajutorul medicamentației antipsihotice (neuroleptice), adesea în combinație cu psihoterapie și suport social. În cazurile severe poate fi necesară spitalizarea, voluntară sau inevoluntară, în cazul în care bolnavul are antecedente medico-legale.

Neurolepticele

O adevărată revoluţie în tratamentul schizofreniei avea să declanşeze mai ales descoperirea, în 1952, de către J. Harl, J. Delay şi P. Deniker, a efectelor pe care le are asupra agitaţiei delirante din stările psihotice un nou antihistaminic studiat în laboratoarele Rhone-Poulenc, 4560 R. P. sau clorpromazina. Pornind de la acest prim medicament, sunt sintetizate şi prescrise cu succes multe neuroleptice, chiar dacă s-a demonstrat că rămân incapabile să-i vindece definitiv pe schizofrenici.

Postat în Psihologie clinica

Schizofrenia: simptome, evoluție

Schizofrenia este o psihoză gravă, cronică de obicei, care survine la adultul tînăr, caracterizată clinic prin semne de disociere mentală, de discordanță afectivă și de activitate delirantă incoerentă și care duce în general la pierderea contactului cu lumea exterioară și la o inchidere autistică.

Cauzele acestei boli includ factori genetici, neurobiologici și de mediu social. Unele medicamente sau droguri par să înrăutățească simptomele schizofreniei. Numeroasele combinații posibile de simptome sub care se prezintă au condus la controverse în legătură cu existența unei sgure tulburări schizofrenice sau a mai multor sindroame care au un fond comun.

Chiar dacă etimologia cuvîntului schizofrenie include rădăcina „schizo” (în grecește a despărți), schizofrenia nu presupune scindarea personalității în mai multe entități, ca în tulburarea disociativă. Termenul desemnează o scindare a funcțiilor psihice, fenomen dedus din modul în care se prezintă simptomele bolii.

Postat în Psihologie clinica

Personalitatea tip A

Cei care au o personalitate de tip A şi-ar putea pune întrebarea: “Ce pot să fac pentru a reduce probabilitatea apariţiei unei afecţiuni cardiovasculare implicată de acest tip de comportament?”.

Aţi fost tentat adesea să gîndiţi că nu vi se va întîmpla tocmai dumneavoastră să vă “îmbolnăviţi de inimă”, că în prezent nu aveţi nici un fel de probleme cu sănătatea etc. Astfel de afirmaţii le auzim frecvent în jurul nostru într-o multitudine de situaţii, ele reprezentînd, de fapt, mecanisme de apărare a Eu-lui: negare, respectiv raţionalizare (autoînşelare). În cazul de faţă, aceste două mecanisme vă pot împiedica inconştient să luaţi măsuri preventive sau terapeutice, după caz. Tocmai de aceea le-am menţionat, pentru a nu pica în capcana autoînşelării.

Postat în Relaţii interumane » Personalitate şi temperament

Somnifere și sedative

Insomnia și anxietatea sunt simptome care apar în multe afecțiuni, psihice și somatice, avînd cauze multiple. Există tratamente care pot să vindece sau să amelioreze aceste simptome, dar tratamentul variază în funcție de diagnosticul stabilit de medic. Cea mai bună optiune este să se trateze afecțiunea care cauzează problemele de somn, nu să fie tratate simptomele în mod izolat.

Iată principalele medicamente etichetate ca sedative, hipnotice sau „somnifere”. Ele sunt utilizate pentru combatarea pe cale medicamentoasă a insomniei de diverse etiologii.

Postat în Psihologie clinica

Aptitudinile

Aptitudinile se definesc ca însușiri psihice sau fizice care, structurate original, determină realizarea cu succes a unor activități. Iată cîteva exemple de aptitudini: abilitatea generală de învățare, aptitudinea verbală, aptitudinea numerică, capacitatea de orientare în spatiu, capacitatea de a recunoaște formele vizuale, aptitudinea muzicală, aptitudinea pedagogică.

Diferenţele individuale observate în mod direct într-o probă sunt, în general, atribuite unor caracteristici subiacente care nu sunt observabile în mod direct. Aptitudinile constituie o clasă de asemenea caracteristici. De cele mai multe ori, acestei definiţii foarte generale ale aptitudinii i se aduc precizări de către autorii care utilizează noţiunea. Dar aceste conotaţii, explicite ori implicite, pot varia de la un autor la altul.

Postat în Interesante » Psihologie generală