Articole din categoria Interesante

Coeficientul de inteligenţă (IQ – de la intelligence quotient) este un număr determinat pe baza scorului obţinut la un test care măsoară abilităţi mintale. Aceste teste sunt concepute astfel încît scorurile lor să pună în evidenţă diferenţe între persoane în ceea ce priveşte capacitatea de gîndire şi raţionament abstract, capacitatea de a învăţa lucruri noi şi abilitatea de a rezolva probleme.
Datorită modului în care sunt construite testele de inteligenţă, valoarea medie a coeficientului de inteligenţă este întotdeauna 100, indiferent de testul utilizat. Asta înseamnă că într-o populaţie, cei mai mulţi indivizi vor avea un IQ de 100 sau valori apropiate, în plus sau în minus. 95% din populaţie are coeficientul de inteligenţă cuprins între valorile 70 şi 130.

Mintea umană are o capacitate specială pentru a răspunde la riscuri, prin risc înţelegîndu-se nesiguranţa în legătură cu rezultatul unei acţiuni. În faţa unei prăpăstii sau a unui animal sălbatic mintea noastră este predispusă în a lua anumite decizii şi aceste decizii reflectă acţiunile pe care le-au întreprins de-a lungul timpului strămoşii noştri pentru a se menţine în viată în faţa unor pericole mortale.
Dar se pare că încă nu avem răspunsuri prestabilite pentru a răspunde eficient la ştirile negative care apar în presă şi la zvonurile răspîndite pentru a crea panică. Canalele de ştiri non-stop există de relativ puţină vreme, aşa încît nu avem încă elaborate “scurtăturile mentale” potrivite pentru a face faţă incertitudinilor cu care ne confruntăm în ziua de azi.

Într-un articol anterior am vorbit despre cum apare conformismul, sau de ce oamenii aflaţi într-un grup au tendinţa de a se conforma opiniilor exprimate de o majoritate care există în grupul respectiv. Conformismul este doar una dintre modalităţile prin care opiniile sau atitudinile unei persoane pot fi modificate; opusul conformismului este influenţa minoritară, situaţia în care un număr redus de membri ai unui grup reuşesc să îşi impună opiniile modificînd concepţiile majorităţii. După cum este de aşteptat, efectul influenţei minoritare este folosit adesea în scopuri de manipulare.

Persistenţa în timp a unor regimuri totalitare precum cel din Coreea de Nord, Rusia sovietică sau România comunistă te fac sa te întrebi cum este posibil ca timp de zeci de ani un popor întreg să accepte continuu nedreptatea fără ca să se revolte, fără a încerca să schimbe ceva. Cu toate că oamenilor le este clar că ţara lor este guvernată abuziv, schimbarea apare foarte greu şi este de multe ori impusă din afară. O explicaţie pentru lipsa de reacţie a populaţiei (din toate timpurile şi din toate locurile, nu numai din România) poate fi încercată apelînd la noţiunea ce poartă în psihologie numele de obedienţă.

Cînd vine vorba de deciziile luate de cei care votează, s-ar putea crede că ele sunt rezultatul unui proces conştient şi deliberat de comparare a soluţiilor şi a programelor propuse de fiecare dintre candidaţi. Dar în realitate lucrurile nu stau decît arareori aşa. Politica este un domeniu mult prea abstract şi complex pentru majoritatea votanţilor. Mulţi dintre ei nu sunt capabili să facă diferenţa între „stînga” şi „dreapta”, nu înţeleg natura problemelor economice şi sociale şi nu pot face diferenţa între platformele-program propuse de partidele politice. De aceea psihologii au încercat să studieze modul în care oamenii obişnuiţi, fără cultură politică serioasă iau deciziile cînd oferă votul lor unui candidat.

Într-un articol anterior am vorbit despre tehnici de manipulare în general. Manipularea opiniilor este un fenomen real si este folosita în multe situatii, dar foarte adesea apare în publicicitate si în metodele folosite de marile magazine pentru a ne convinge sa cumparam.
Daca oamenii ar lua întotdeauna decizii rationale aceste metode nu ar functiona deloc. Dar omul are capacitatea de a lua decizii rapide folosind un set de date foarte limitat. Avem aceasta capacitate pentru că de cele mai multe ori este nevoie de mult timp si de mult efort pentru a lua o decizie bine gîndită. Astfel mintea umana prefera sa folosească niste „scurtaturi” care conduc rapid la o hotărîre de moment. Uneori deciziile luate astfel sunt „bunisoare” dar de multe ori pur si simplu ne păcălim.

Dacă vă uitaţi cu atenţie la discursul unui politician, veţi observa că în spatele său, cu faţa către public, se află un rînd de persoane care dau cu convingere din cap, aplaudă sau arată alte semne de aprobare pentru ceea ce spune cel care ţine discursul. S-ar putea să fie aşezaţi acolo în mod intenţionat. Astfel de semnale nonverbale de aprobare pot să funcţioneze ca o metodă subtilă dar puternică de determina publicul să creadă ceea ce spune o persoană.

Există o mulţime de cărţi şi de filme care promovează metode de a interpreta înţelesul ascuns al mesajelor transmise de către ceilalţi prin intermediul limbajului corpului. Sunt de asemenea promovate metode de a controla propriul limbaj al corpului pentru a transmite mesajul potrivit la o întîlnire romantică sau la un interviu de angajare.

Pe străzile tuturor oraşelor din România există cîini fără stăpîn. Este o realitate pe care o cunoaşte toată lumea şi cel puţin deocamdată nu pare să existe soluţie pentru această problemă. Adevărul e că oamenii sunt atacaţi des şi au fost cazuri dramatice, cînd cîteva persoane au sucombat după ce au fost muşcate.
Unii spun că de fapt nu e nicio problemă, cîinii sunt animale inteligente care nu îi muşcă decît pe oamenii răi, cărora nu le plac animalele.

Totuşi, este greu de crezut că un cîine poate citi gîndurile omului pentru a afla dacă oamenii pe care îi întîlneşte pe stradă sunt buni sau răi. Pînă astăzi, existenţa telepatiei nu a fost pusă în mod riguros în evidenţă.

Visul este o stare mintală care apare în timpul somnului caraterizată de imagini, senzaţii, emoţii şi numeroase alte experienţe. În timpul visului vedem, simţim şi ne mişcăm într-o lume ireală dar care pare adevărată în ciuda faptului că unele evenimente sunt logic imposibile iar altele sunt bizare şi improbabile. Cu excepţia unor cazuri rare în care deşi visăm, suntem conştienţi că este vorba de un vis, cînd visăm nu ne dăm seama că dormim. Şi în ciuda conţinutului extrem de viu al viselor, cînd ne trezim este adesea dificil să ne aducem aminte ce am visat, afară de cazul în care suntem treziţi exact în momentul în care visam. Chiar şi aşa, ne dăm de obicei seama că o bună parte din ce am visat nu mai poate fi extras din memorie.

Psihologia inversă este o metodă prin care cineva este determinat să adopte un anumit comportament sugerîndu-i-se să se comporte exact în manieră inversă.
Tehnica se bazează pe fenomenul reactanţei psihologice, în care o persoană căreia i se cere să se comporte într-un anumit mod va resimţi o restrîngere a libertăţii sale şi va acţiona în manieră opusă.
Metoda funcţionează deoarece nimănui nu-i place să i se spună ce are de făcut şi acţionînd în manieră inversă ne restabilim sentimentul de libertate.