Articole din categoria Psihic şi sănătate

Mîncat în exces, tulburări de memorie şi de învăţare, depresie – cercetările recente indică faptul că toate aceste probleme au legatură cu consumul în exces de zahăr. Şi această legătură pune în lumină o problemă care abia acum începe să fie înţeleasă mai bine: ce se întîmplă în creier ca urmare a consumului cronic de zahăr adăugat în alimente.

Potrivit Departamentului American pentru Agricultură (USDA), un american obişnuit consumă în medie 70 de kilograme de zahăr adăugat în alimente pe an. Asta înseamnă cam 5 rafturi de supermarket încărcate cu pungi de zahăr. Probabil că aceste cifre nu diferă prea mult de consumul de zahăr din Europa.

Modul în care un specialist abordează psihoterapia sau, cum se mai spune, „orientarea psihoterapeutică” poate să varieze foarte mult, ţinînd în ultimă instanţă de persoana specialistului. Cei mai mulţi terapeuţi studiază în cadrul cursurilor de formare mai multe orientări şi se specializează mai tîrziu, în cursul activităţii profesionale. Cursurile de formare interacţionează cu personalitatea psihoterapeutului şi cu background-ul său cultural şi profesional pentru a determina în cele din urmă stilul unic de terapie pe care îl dezvoltă. Totuşi, există un număr de orientări terapeutice recunoscute ca atare pe care le vom trece în revistă în rîndurile care urmează.

Anxietatea este o trăire afectivă neplăcută caracterizată printr-un sentiment acut de lipsă a controlului în legătură cu posibile ameninţări viitoare sau alte evenimente negative care se pot întîmpla. O persoană anxioasă se simte “neajutorată” din cauza convingerii pe care o are că nu poate controla şi prezice situaţiile cu care se confruntă sau nu poate să atingă un scop considerat a fi de mare însemnătate. Anxietatea este însoţită de o concentrare a atenţiei asupra propriei persoane şi a posibilităţilor de a face faţă situaţiei stresante, în care predomină subestimarea propriilor resurse şi capacităţi.

Anorexia nervoasă este o afecţiune caracterizată prin refuzul persoanei afectate de această maladie de a menţine o greutate corporală normală. Persoanele anorexice prezintă o teamă persistentă cu privire la luarea în greutate şi au o percepţie neconformă cu realitatea în ceea ce priveşte conformaţia sau dimensiunea corpului.
Greutatea corporală pe care o menţine individul este sub nivelul minim corespunzător pentru vîrsta şi înălţimea sa. Cînd survine la copii sau la adolescenţi, aceştia nu au capacitatea de a lua în greutate plusul aşteptat ca urmare a creşterii în înălţime.

După cum se ştie, coşmarurile sunt vise terifiante care duc la deşteptarea din somn, persoana fiind complet alertă la trezire. Coşmarurile apar de obicei în cadrul unor vise lungi şi elaborate care provoacă o anxietate intensă. Temele care apar cel mai frecvent sunt pericole fizice iminente pentru persoana care visează (de exemplu urmărire, atac sau vătămare corporală). În alte cazuri coşmarurile pot să fie centrate pe o tematică personală, fiind vorba despre eşecuri sau dificultăţi de adaptare.

Aceia dintre voi care au probleme în a adormi probabil că s-au săturat să tot audă aceleaşi sfaturi afişate pretutindeni: evitaţi cofeina, alcoolul şi mesele abundente seara tîrziu. Nu faceţi exerciţii fizice şi nu vă angajaţi în activităţi obositoare în timpul serii, cum ar fi cititul sau uitatul la televizor. Faceţi o baie fierbinte sau scrieţi o listă cu grijile pe care le aveţi pentru a doua zi, încît să nu vă mai umble prin cap. Dacă nu puteţi dormi, daţi-vă jos din pat şi încercati să faceţi altceva, pînă vi se face somn. Treziţi-vă la aceeaşi oră în fiecare zi indiferent ce aveţi de făcut în ziua respectiva şi nu aţipiţi după-amiaza.

Spre deosebire de alte tulburări anxioase, în care teama este difuză şi uneori persoana nici nu ştie de ce anume se teme, în fobii obiectul fricii este bine delimitat şi cunoscut. Persoana se poate teme de anumite animale (caini, serpi, broaste), de fenomene naturale (traznet, furtuna) sau de unele situaţii (transportul public, zborul cu avionul, condusul masinii). Frica este intensa şi persistentă şi apare de îndată ce persoana ia contact cu obiectul fobiei, putînd avea loc un atac de panică circumscris situaţional.
Persoanele care suferă de fobii înţeleg că frica lor este excesivă şi exagerată, dar nu pot face nimic pentru a diminua intensitatea anxietăţii.

Atacul de panica este o tulburare specifica anxietatii, în majoritatea tulburarilor anxioase putînd sa survina atacuri de panica. Aspectul esential al acestei tulburari este aparitia brusca a unei stari intense de frica sau de disconfort care atinge apogeul în decurs de aproximativ 10 minute de la aparitie. Frica sau disconfortul sunt însotite de o serie de simptome somatice sau psihologice. Acestea sunt: palpitatiile, accelerarea ritmului inimii, transpiratia, tremorul sau trepidatia, senzatia de scurtare a respiratiei sau de strangulare, senzatia de sufocare, dureri în zona inimii, greata sau tulburari gastro-intestinale, senzatie de ameteala, dezechilibru sau lesin, sentiment de irealitate, frica de pierdere a controlului sau de a nu înebuni, frica de a nu muri, senzatii de amorteala înmembre sau furnicaturi, frisoane sau valuri de caldura.

Sistemul nervos al fiecărui om este compus din două părţi: sistemul nervos somatic şi sistemul nervos vegetativ. Sistemul nervos somatic coordonează functii aflate în sfera controlului voluntar, cum ar fi mersul sau vorbitul. Sistemul nervos vegetativ se ocupă de acele funcţii ale organismului care nu sunt supuse controlului voluntar, cum ar fi digestia, bătăile inimii, respiraţia.

Problemele de tipul tensiune musculară crescută, nelinişte, ritm cardiac neregulat se datorează unor reacţii ale sistemului nervos vegetativ care nu sunt concordante cu împrejurările în care vă găsiti la un moment dat. De exemplu vă simţiţi încordat, tensionat, aveţi stări de sufocare în situaţii care nu justifică aceste reacţii (nu vă paşte niciun pericol).

Depresia este o tulburare psihică foarte comună (afectează între 5 şi 10% din populaţie) manifestată în primul rînd printr-o modificare profundă a dispoziţiei în sensul tristeţii, a suferinţei morale şi a încetinirii psihomotorii. Depresia nu este pur şi simplu tristeţe, este o boală autentică ce trebuie diagnosticată şi necesită tratament. Uneori cauzele depresiei pot fi uşor de identificat: decese în familie, eşecuri personale, nesiguranţa vieţii, etc. Alteori cauzele deprimării pot rămîne necunoscute şi de multe ori persoanele afectate de depresie nu îşi dau seama că suferă de această tulburare.