Articole din categoria Interesante

Visul din perspectiva psihologiei

În psihologie visul desemnează o activitate mentală care survine in timpul somnului.
Studierea experimentală a visului are ca punct de plecare descoperirea somnului paradoxal (sau somn R.E.M, de la termenul englez rapid eye mouvements) de către E. Aserinski şi N. Kleitman în 1953. Somnul paradoxal, care se repetă de patru-cinci ori în timpul nopţii, fiind caracterizat de o intensă activitate a sistemului nervos central, de spasme musculare trecătoare, o erecţie a penisului şi mişcări oculare rapide, a apărut în ochii cercetătorilor ca fiind un excelent candidat pentru „substratul biologic” al visului.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Carl Jung

Fiind la origine un moştenitor spiritual al lui Freud, Carl Jung (1875 – 1961) şi-a dezvoltat propria teorie a personalităţii, care se diferenţiază în mare parte de psihanaliza ortodoxă.
Asociat cu Freud, înce-pînd din 1907, Jung nu a fost în totalitate un discipol necritic al acestuia, iar în momentul cînd a început să-şi exprime propriile noţiuni neortodoxe, a devenit inevitabilă separarea lor în două tabere (1913).
Primul punct asupra căruia Jung a avut de adus completări şi chiar revizuiri este natura libidoului. Spre deosebire de Freud, care considera libidoul ca pe o energie exclusiv sexuală, Jung foloseşte termenul ca fiind o energie difuză, generală, a vieţii.

Postat în Interesante » Psihanaliză

Intuiția: poate fi dezvoltată?

Iată o întrebare care generează cel puţin două paradoxuri. Primul: din ( moment ce intuiţia este înnăscută, aşa cum consideră marea majoritate a psihologilor, mai poate fi vorba despre educarea şi dezvoltarea ei? Al doilea paradox: manifestarea spontană a intuiţiei mai lasă loc şi pentru mobilizarea efortului care ar putea fi constrîn-gător şi chiar fatal pentru percepţia intuitivă?

Postat în Interesante

Ce este inteligența?

Inteligenţa a făcut obiectul a numeroase definiţii diferite în istoria psihologiei. Cele mai multe dintre ele evocă o capacitate generală de adaptare la situaţii noi prin intermediul unor proceduri cognitive. Studiul diferenţelor individuale in dezvoltarea inteligenţei a constituit unul dintre primele centre de interes în psihologie şi nu a încetat să fie o tema de cercetare şi de aplicaţii. Lucrările realizate pe această temă au adoptat perspective succesive, dar nici cele mai recente dintre ele nu au condus la dispariţii utilizării celor mai vechi.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Complexul lui Oedip

În psihanaliză, termenul Complexul Oedip desemnează ansamblul investirilor amoroase şi ostile pe care copilul le realizează asupra părinţilor in timpul fazei falice.
S. Freud a identificat foarte devreme manifestările complexului Oedip şi le-a măsurat importanţa atât în viaţa copilului, cât şi în inconştientul adultului. „Am aflat în mine, ca şi peste tot în altă parte, îi scrie el lui W. Fliess în 1897, sentimente de iubire faţă de mamă şi de gelozie faţă de tată, sentimente care sunt, cred eu, comune tuturor copiilor mici. ” Mai târziu, va scrie: „Lucrul acesta este aşa de uşor de stabilit, încât a fost într-adevăr nevoie de un efort pentru a nu-l recunoaşte. De fapt, orice individ a cunoscut această fază, dar a refulat-o”.

Postat în Interesante » Psihanaliză

Stresul

Potrivit lui H. Selye, cercetătorul care a descris pentru prima dată stresul„ acesta este „orice răspuns al or-ganismului consecutiv oricărei cereri sau solicitări exercitate asupra acestui organism”.
Acest concept foarte general a fost interpretat diferit de la autor la autor. Termenul evocă tensiunea, constrângerea impuse unei structuri mecanice. Tocmai în acest sens, J. Delay vorbea despre o „stare de tensiune acută a organismului obligat să-şi mobilizeze apărările pentru a face faţă unei situaţii ameninţătoare”. Există obiceiul diferenţierii reacţiei de stres de agentul stresant care o provoacă.

Postat în Interesante

Efectul placebo

Efectul placebo este o ameliorare măsurabilă sau observabilă a unor simptome care nu poate fi atribuită efectelor admnistrării unui medicament, ci mai degrabă așteptărilor pe care le are subiectul în legătură cu acel medicament.

Eficacitatea placebo-ului se bazează pe încrederea acordată de pacient acestui medicament, ale cărui efecte reale nu le cunoaște. Medicamentele placebo sunt în general compuse dintr-o substanţă care nu are niciun efect. Uneori, medicamentul placebo poate să fie o substanță cu anumite efecte asupra organismului, dar care nu are niciun efect asupra bolii tratate.

Spre exemplu unui pacient care suferă de diabet i se administrează pastile de vitamina C şi se observă o anumită ameliorare a simptomelor sale. Atunci vorbim despre efectul placebo.
Efectul placebo poate să rezulte şi din acţiunea favorabilă unei substanţe care nu este un medicament.

Efectul nocebo

Se spune că există un efect nocebo (din latină nocere – „voi dăuna”, spre deosebire de placebo, „voi plăcea”), dacă pacientul raportează efecte negative ale unei substanţe care în realitate nu are niciun efect. Spre exemplu o persoană care se teme să nu se intoxice cu mercur poate să prezintă greaţă şi vărsături (semnele intoxicării) după ce a consumat peşte oceanic despre care a aflat că ar putea să conţină mercur.

Postat în Interesante

Aptitudinile

Aptitudinile se definesc ca însușiri psihice sau fizice care, structurate original, determină realizarea cu succes a unor activități. Iată cîteva exemple de aptitudini: abilitatea generală de învățare, aptitudinea verbală, aptitudinea numerică, capacitatea de orientare în spatiu, capacitatea de a recunoaște formele vizuale, aptitudinea muzicală, aptitudinea pedagogică.

Diferenţele individuale observate în mod direct într-o probă sunt, în general, atribuite unor caracteristici subiacente care nu sunt observabile în mod direct. Aptitudinile constituie o clasă de asemenea caracteristici. De cele mai multe ori, acestei definiţii foarte generale ale aptitudinii i se aduc precizări de către autorii care utilizează noţiunea. Dar aceste conotaţii, explicite ori implicite, pot varia de la un autor la altul.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Emotiile: ce sunt, cum apar, cum se manifestă

Emotiile sunt răspunsuri psihice de mare intesitate care presupun manifestări expresive, fiziologice și subiective tipice. Ele sunt însoțite de tendințe spre acțiune (apropiere sau îndepărare de obiectul sau ființa care a declanșat emoția), ceea ce explică modificările fiziologice care însoțesc fenomenul emoției: înroșirea feței, creșterea ritmului cardiac, încordarea mușchilor, etc.

În lucrarea sa Exprimarea emoțiilor la om și animal, Charles Darwin a identificat, pe baza modului în care emoțiile se manifestă în comportament, 9 emoții de bază. Acestea sunt: bucuria, interesul-excitația, surprinderea, tristețea (uneori desemnată ca deznădejde-anxietate), furia, frica, dezgustul, disprețul și rușinea. Această clasificare a rămas valabilă pînă astăzi și este utilizată de cercetători.

Postat în Interesante » Psihologie generală

Tehnici de manipulare (partea a doua)

Într-un articol anterior am prezentat succint cîteva metode prin care oamenii sunt convinși să dea curs unor cereri pe care altminteri nu le-ar fi acceptat probabil niciodată. Am numit aceste metode „tehnici de manipulare”. Ele sunt folosite mai ales de agenții de vînzări care caută să crească astfel numărul de produse vîndute și de politicienii care doresc să obțină voturi sau să schimbe opiniile cetățenilor.
Prezentăm mai jos o serie de detalii în legătură cu aceste tehnici și cîteva metode care nu au fost incluse în articolul precedent.

Postat în Interesante