Tipograma – sau un alt mod de a vă evalua personalitatea

Doriţi să vă cunoaşteţi şi să-i cunoaşteţi pe semenii voştri mai bine? Doriţi să amelioraţi modul de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi? Nimic mai simplu. Utilizaţi tipograma prezentată în continuare, ghid util în conştientizarea atît a temerilor, blocajelor, comportamentelor predilecte, cît şi a virtuţilor şi atuurilor dv.

Ce este tipograma?

În esenţă, tipograma reprezintă o versiune complexă şi flexibilă de tipologie umană, adaptată la cerinţele psihologiei contemporane de către psihiatrul chilian Claudio Naranja după descrieri şi practici folosite în Babilon, Persia, Grecia antică. Astăzi, prin contribuţiile cercetătorilor americani Don D. Riso, H. Palmer, P. O’Leary în clarificarea aspectelor etice, tipograma este recunoscută de specialişti ca instrument util în auto-cunoaşterea şi descoperirea direcţiei optime de modificare a propriului comportament.

Priviţi cu atenţie reprezentarea grafică de mai sus. Pe circumferinţă sînt dispuse tipurile de bază (în număr de nouă) pe care le propune tipograma, iar prin intermediul dreptelor secante sînt reprezentate legăturile posibile între acestea. Conexiunile tipului de bază cu cîte două tipuri conferă flexibilitate interpretării şi permite aflarea direcţiei de dezvoltare a conduitelor adaptative.

Cum se utilizează?

În conformitate cu punctul de vedere împărtăşit de cercetătorul american Don Q. Riso, ceea ce conduce la identificarea fără dubii a tipului căruia îi aparţinem este „frica de bază” şi „orientarea parentală”.

Frica de bază (frica esenţială) reprezintă „ceea ce nu doresc cu nici un chip”. Pentru a o compensa, se dezvoltă aspiraţia de bază: „ceea ce doresc în mod deosebit*. De exemplu, pentru „9″ frica de bază este de a nu fi separat de cei de care se simte ataşat. El va dori deci să menţină armonia. „3″ în schimb, la care teama de eşec este esenţială, va aspira să obţină aprecierea şi recunoaşterea celorlalţi.

Pe de altă parte, persoana se construieşte în raport cu figura tatălui sau a mamei, adică în funcţie de orientarea parentală. Altfel spus, personalitatea adultului va purta amprenta prezenţei, respectiv absenţei modelelor parentale şi a raportului stabilit în copilărie cu acestea. Spre exemplu, în cazul tipului „4″, absenţa modelului parental îl va constrînge să-şi construiască propria identitate prin intermediul imaginaţiei şi afectivităţii, fapt ce va avea consecinţe asupra dezvoltării sensibilităţii şi capacităţii lui creatoare. La tipul „6″ însă, ataşamentul dezvoltat în copilărie faţă de figura tatălui va crea premisele dezvoltării unei personalităţi dependente de persoanele învestite de el cu atributele autorităţii şi prestigiului.
„Cînd nu reuşim să ne recunoaştem sub cele două aspecte – frica de bază şi orientarea parentală – înseamnă că ne-am înşelat asupra tipului”, susţine Paul Gandy.

După identificarea corectă a tipului căruia îi aparţinem, putem parcurge drumul transformărilor. Tipograma oferă în acest sens repere importante: mai întîi indicii asupra drumului deja parcurs, apoi săgeţi indicatoare pentru direcţia optimă de modificare. Dezvăluind notele specifice ale personalităţii prin relevarea blocajelor şi temerilor, tipograma oferă posibilitatea depăşirii lor şi reconstruirii unei personalităţi autentice şi puternice sub aspect psihologic, spiritual, social.

Prezentarea tipurilor de bază

1. REFORMATORUL; corect şi perfecţionist

Reformatorul are un pronunţat simţ al binelui şi al răului şi puternice valori morale. Este organizat, minuţios şi perseverent. Uneori, poate fi rigid, meticulos, neliniştit, foarte critic şi faţă de sine şi faţă de alţii. în acest caz, el consideră că rezultatele obţinute nu se ridică la înălţimea aşteptărilor şi se înfurie, dar, cel mai adesea, îşi reprimă mînia. De altfel, ori de cîte ori simte că afectele sale ar declanşa dezaprobarea celorlalţi, reformatorul face eforturi să le interiorizeze.
Cel mai bine pentru reformator: să opteze pentru cumpătare şi spontaneitate, să se adapteze la circumstanţe, să dea dovadă de realism, de capacitate empatică şi toleranţă. Astfel îşi va putea face ascultat cu uşurinţă punctul de vedere.
Frica de bază: de a fi corupt, de a greşi.
În copilărie a realizat o identificare negativă cu tatăl sau cu reprezentarea acestuia. Deoarece a crescut într-un cadru de interdicţii morale stricte, dezvoltă un sentiment de vinovăţie ori de cîte ori este nevoit să se abată de la modelele însuşite.

2. OCROTITORUL: generos şi posesiv

Cu inima mereu deschisă, ocrotitorul este permanent disponibil, gata să ajute, să consoleze, să sfătuiască. Totodată are tendinţa să tăgăduiască nevoia personală de a fi ajutat, dar nu încetează să aştepte recompense pentru sprijinul acordat. Cînd nu i se răspunde cu aceeaşi monedă, ocrotitorul devine linguşitor, posesiv, gelos, pozează în martir.
Cel mai bine pentru ocrotitor: să fie în mod autentic dezinteresat şi altruist, să cultive iubirea necondiţionată, să considere ca pe un privilegiu faptul de a fi implicat în viaţa altora.
Frica de bază: de a fi indezirabil, de a nu fi iubit.
În copilărie a fost marcat de absenţa tatălui sau de relaţia distantă cu acesta şi a învăţat să ocupe un loc în familie, să cîştige dragoste şi consideraţie doar cu preţul unor servicii făcute altor persoane.

3. LUPTĂTORUL: expert şi arivist

Energic, activ, cu spirit organizatoric, luptătorul are oricînd un plan în curs de realizare. Căutînd cu orice preţ să evite un eşec, el este expert într-unui sau chiar mai multe domenii şi reprezintă un ideal pentru ceilalţi. Marea sa capacitate de adaptare îmbracă însă o notă de oportunism, bizuindu-se nu rareori pe manevre cameleonice. Dornic să atragă atenţia, admiraţia, adeziunea celorlalţi – pentru că măsura valorii sale este imaginea pe care o primeşte din exterior -, el poate deveni arogant, calculat, interesat.
Cel mai bine pentru luptător: să tindă spre autenticitate, să se simtă bine în propria-! piele, să-şi accepte limitele, să deprindă arta comunicării şi relaţionalii sincere şi spontane cu ceilalţi.
Frica de bază: de a fi un ratat.
În copilărie s-a identificat pozitiv cu mama, care l-a răsplătit cu laude şi admiraţie. Şi-a dezvoltat astfel o puternică stimă de sine şi o dorinţă permanentă de a fi apreciat şi elogiat.

4. CREATIVUL: intuitiv şi neliniştit

Fire sensibilă, receptivă, plină de compasiune, creativul are ca repere valorice fundamentale frumosul şi originalitatea în împlinirea cărora se implică cu pasiune. Adesea se refugiază în imaginar, ceea ce îl face să apară ca o figură solitară şi bizară. Foarte sensibil la critică, se simte neînţeles şi diferit de restul oamenilor, situaţie în care se auto-compătimeşte sau îi invidiază pe ceilalţi, sentimente care-l conduc la percepţii nerealiste şi la diminuarea productivităţii.
Cel mai bine pentru creativ: să dea Mu liber inspiraţiei, să fructifice şi să materializeze potenţialul creativ, să se reînnoiască şi îmbogăţească permanent, sprijinin-du-se pe fapte de observaţie şi experienţe trăite.
Frica de bază: de a nu avea o identitate stabilă.
În copilărie s-a simţit neînţeles sau abandonat de părinţi. Element determinant, absenţa modelului l-a constrîns să-şi creeze o identitate proprie apelînd la imaginaţie şi afectivitate.

5. GÎNDITORUL: observator şi exclusivist

Este dotat cu o mare capacitate perceptivă. Sclipitor, curios, gînditorul ia în stăpînire cu uşurinţă domeniul care-i suscită interesul. Cînd este însă cuprins de teama vidului interior, al necunoaşterii, caută cu aviditate să ştie, să înţeleagă, devenind zgîrcit cu timpul şi cunoştinţele sale. Datorită acestui fapt riscă să se retragă în solitudine, să nu se mai implice nici în acţiune, nici în relaţii emoţionale. Devine detaşat, irascibil, lunatic, chiar cinic sau excentric.
Cel mai bine pentru gînditor: să aibă o viziune largă şi profundă asupra lumii, un spirit deschis, să caute să surprindă esenţialul, să cuteze să-şi promoveze ideile în domeniul care-i interesează.
Frica de bază: de a fi inutil, incapabil sau depăşit.
În copilărie nu a învăţat să facă confidenţe celor din jur; de aceea se apără păstrînd distanţa în raport cu mediul exterior, pe care adesea îl resimte ca pe o ameninţare potenţială.

6. LOIALUL: omul datoriei şi al subordonării

Este o persoană simpatică şi agreabilă, capabilă să stabilească puternice legături interpersonale. Dă dovadă de fidelitate şi generozitate faţă de cei pe care i-a ales, dar este bănuitor şi intolerant cu ceilalţi. Apartenenţa la un grup îi înlătură anxietatea; dacă aceasta se reinstalează, loialul devine excesiv de prudent, modificîndu-şi chiar opiniile şi atitudinile. Loialul este în mod deosebit supus autorităţii, dar cînd este decepţionat intră în opoziţie violentă, distrugînd ceea ce a adorat.
Cel mai bine pentru loial: să capete un plus de siguranţă de sine şi să facă confidenţe prietenilor. Siguranţa îi va susţine gîndirea pozitivă, curajul iniţiativei, al deciziei şi chiar al exercitării funcţiilor de conducere.
Frica de bază: de a fi incapabil să se menţină prin forţe proprii.
În copilărie s-a identificat pozitiv cu tatăl sau cu reprezentarea acestuia. Pentru a se simţi în siguranţă, el are nevoie de o figură autoritară în care caută aprobarea.

7. CURIOSUL: optimist şi lacom

Spontan, energic, extravertit, curiosul este avid de informaţie şi are un dezvoltat simţ practic. El poate face cu uşurinţă mai multe lucruri simultan. Dacă se lasă dominat de frica de suferinţă, cedează ia prima dificultate. Cînd se dedică proiectelor utopice, devine distrat, exigent, complet absorbit de propriile gînduri şi planuri.
Cel mai bine pentru curios: să asimileze în profuzime experienţele personale, să fie generos şi elogios cu cei din jur. Necenzurarea uimirii în faţa miracolului cotidian care este viaţa îi asigură şansa de a atinge extazul.
Frica de bază: teama de lipsuri, teama de a pierde momentul.
În copilărie s-a identificat negativ cu mama sau cu reprezentarea acesteia. S-a simţit privat sau înfricoşat emoţional sau fizic de ea. în consecinţă, curiosul trăieşte sub imperiul „foamei” de senzaţii şi experienţe.

8. LIDERUL: constructiv şi dominator

Este o persoană puternică, sigură de sine, curajoasă, protectoare, descurcăreaţă. Are o capacitate deosebită de a-şi face discipoli, partizani, de a atrage şi a cataliza acţiunile celor cu care vine în contact. Cînd doreşte să păstreze un control strict, autoritar, liderul îşi impune propriile idei şi reguli renunţînd la relaţiile bazate pe afectivitate. Atunci devine arogant, intimidant, decis să înfrunte orice rezistenţă chiar cu preţul unei dominaţii excesive.
Cel mai bine pentru lider: să tindă spre moderaţie, mărinimie, indulgenţă, să se angajeze în realizarea unor cauze mai presus de satisfacerea trebuinţelor strict personale. Curajul îl susţine în asumarea riscurilor inerente iniţiativelor îndrăzneţe.
Frica de bază: să sufere din pricina altora sau să fie dominat de ei.
În copilărie a încercat şi a reuşit să-şi impună voinţa în faţa mamei. Astfel a obţinut o mare încredere în forţele proprii şi o voinţă foarte puternică.

9. MEDIATORUL: flegmatic şi posesiv

Este o persoană cu care se trăieşte uşor, optimistă, o „natură bună”. Are tendinţa de a suporta orice, de a se transpune în plan afectiv în ceilalţi, în dorinţa de a evita conflictele şi a menţine astfel liniştea interioară şi exterioară. Dar acest mod de ocolire a problemelor îl poate conduce la atitudini servile şi la pasivitate. Mediatorul poate deveni robul rutinei, tabieturilor, cutumelor, fugind de noutate şi de responsabilitatea luării deciziilor.
Cel mai bine pentru mediator: să tindă spre echilibrarea raporturilor interumane, spre dezvoltarea unor legături profunde cu anturajul, bazate pe creşterea încrederii în forţele proprii şi cîştigarea autonomiei de acţiune.
Frica de bază: de a fi separat de persoanele de care s-a ataşat.
În copilărie s-a identificat pozitiv cu părinţii. în preajma lor, susţinut de părinţi şi de anturaj, mediatorul şi-a construit propriul eu, identificîndu-se cu unul sau cu altul, învăţînd să trăiască în armonie cu modelele sale.

Observaţii

Tipograma nu oferă niciodată un motiv de îngrijorare sau descurajare deoarece nu oferă tabloul unor tipuri bune sau rele – semnificaţia negativă sau pozitivă a comportamentelor şi atitudinilor derivă din starea în care se găseşte individul. Pozitiv înseamnă ceea ce conduce la binele personal şi colectiv, iar negativ comportamentul contrar. De exemplu, tipul „1″ este definit ca reformator şi perfecţionist. Cînd îi merge bine este o persoană care ţine la adevăr, la justiţie, care dovedeşte maturitate şi moderaţie, în situaţii defavorabile, dorinţa de perfecţiune îl poate face intolerant, critic, înverşunat, devine o persoană incomodă, care lansează în jur, fără încetare, imperativul „trebuie”. în aceeaşi manieră trebuie interpretate toate celelalte tipuri. Conştientizarea tendinţelor de disconfort personal şi social poate fi însă punctul de plecare în alegerea transformărilor pozitive.

Sursa: Chelcea, A. Psihoteste, Editura Știință & Tehnică, București, 1997

Trimite un comentariu:

(Verificare antispam)  

Vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat. Comentariile cu link-uri către saituri ce conţin pornografie, jocuri de noroc, materiale care încalcă legea drepturilor de autor, conţinut ofensator sau care promovează activităţi interzise de lege vor fi şterse.